Mulți dintre noi ne-am spus că nu vom fi părinții aceia care controlează totul, care intervin la fiecare pas, care „rezolvă” viața copilului. Știm, la nivel teoretic, că o astfel de atitudine sufocă, nu ajută. Și totuși, în viața de zi cu zi, depășim mereu limitele. Când copilul e supărat, frustrat sau pur și simplu nu știe încotro s-o apuce, intervenim din reflex. Spunem ceva, oferim sfaturi necerute, corectăm, dăm buzna ca să „salvăm” situația, știm noi mai bine. Facem echilibristică zi de zi, încercăm să nu fim nici prea mult, nici prea puțin. Suntem mereu între „vreau să îl las să învețe singur”, dar „nu pot să-l las să se chinuie”.
Source: totuldespremame.ro