M-am săturat să trăiesc cu senzația că viața mea „e pe hold”. Am obosit și să mai sper, și să mai lupt și să mai citesc titlurile ziarelor cu sufletul la gură. De câțiva ani resimt fiecare „cutremur” de pe scena politică direct în viața familiei mele. Și nu vorbesc doar despre aspectele financiare, ci și despre nesiguranță, anxietate, frustrări. De-o vreme încoace nu mai facem planuri. Spunem din ce în ce mai mult „mai vedem”. „Când mergem în vacanță?”, „Când schimbăm mobila din dormitor?”, „Când ne cumpărăm nu-știu-ce?”. Mai vedem! Am început să răspund copilului meu cu jumătăți măsură, evitând adevărul. Și mă tot bântuie acest șir interminabil de promisiuni amânate. De fiecare dată când pare că ne așezăm, că putem să respirăm și să spunem „gata, acum construim”, mai e o fractură, un război, o criză. Și o luăm de la capăt. La fel simt și azi.
Source: totuldespremame.ro